Merlin's little request

[Ema Snow]

• Zambi tot drumul, dar primul lucru pe care il facu atunci cand intra iar in cabanuta aglomerata a lui Merlin a fost sa-si dea jos halatul si sa-si puna pelerina ei intunecata pe umeri. Era ceva familiar in toata nebunia asta, o ancora fara viata in gandurile ei. Zambi si se aseza pe un scaunel jos, langa masuta de lucru.
  " Ei, dragelor, cred ca vreti sa mergeti acasa si sa va odihniti. Ati trecut prin multe astazi, asa ca nu va voi mai retine. Dar inainte de toate, va multumesc!" spuse Merlin vesel.
  Ema se vazu de-a dreptul atinsa la inima de sinceritatea ce se gasea in vorbele batranului. Se apuca sa noteze tot ce Merlin turuia, trezindu-se zambind la multe intamplari pe care acesta le povestea. Pe masura ce minutele treceau, iar paginile se umpleau cu notite scurte si la obiect, Soimeanca realiza cat de multe facuse el cu adevarat pentru lumea magica. Si cat de avansate ajunsesera acum anumite vraji de-a lungul secolelor. Nu conta, Merlin era cel care pusese baze in multe ramuri magice.
  Ema ajunsese sa noteze intr-un ritm mai mult automat. Asa ca acum putea sa-l priveasca pe batranul vrajitor si sa-i zambeasca ocazional Julietei.