born to be wild

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi stăpâni cu greu un strigăt în momentul în care o ciudată rază laser tăie aerul chiar deasupra capetelor celor două tinere femei. Viperina îşi lăsă mâinile pe lângă corp, neputincioasă după acea sperietură. Nu ştia ce să mai facă. Nici nu îi trecea prin minte să se lase bătută, voia să iasă de acolo întreagă şi nevătămată, însp avea nevoie disperată de un moment de pauză din acea nebunie continuă şi sufocantă.
  Lexie privi noua bucăţică de pergament care ajunse în mâinile Julietei, însă refuză să o citească. Tânăra nu făcuse niciodată franceză, ci alesese să înveţe germana şi finlandeza. Acea limbă a oamenilor sofisticaţi şi rafinaţi îi era complet necunoscută şi nici nu avea cea mai mică intenţie să se apuce tocmaia cum să o înveţe.
  'Sper că ştii franceza, pentru că eu nu o cunosc deloc,' spuse Lexie pe un ton pe jumătate temător pe jumătate obosit.
  Mai exista totuşi o urmă de optimism în tonul şi privirea viperinei, care nu avea să dispară până ce ultima urmă de speranţă şi de fericire se va scurge din sufletul ei. Şi mai era mult până atunci. Deci energia ei era departe de a fii consumată, însă psihicul ei părea că explodează de atâtea gânduri într-o învălmăşeală cumplită.
  'Crezi că această cameră ne va duce înapoi la Hpgwarts ?' întrebă ea, privind din nou spre Julieta cu o strălucire nouă în ochi. De ce nu citea biletul odată ? Trebuiau să se grăbească şi să ajungă înapoi în castelul sigur, dacă cumva nu se mai aflau acolo încă. Deşi pe plic scrisese Hogwarts, aşa că asta dovedea faptul că, oriunde ar fii fost, se aflau tot în castel.