born to be wild

[Julieta D. Thibault]

• Nu, raspunsul ei avea sa vina negativ. Nu stia franceza, ura limba aceea desi Parisul il iubea, la fel ca si minunatiile Frantei. Insa pur si simplu nu putea suporta accentul ala, nici macar sa pronunte cuvantul "limba franceza", insa se resemna doar la a zambi vag. Oricum avea sa-i spuna viperinei ca defapt aveau ghinion enorm, amandoua nu stiau franceza iar acele litere frumoase, rosii cu tente de galben pe ele nu aveau sa fie descifrate prea curan, cel putin nu de ele.
  - Defapt nu, urasc franceza desi iubesc Parisul. Ghinioul nostru! Murmura ea in cele din urma dand usor absenta din umeri, era plictisita si nu avea chef de o expeditie nebuna ci sa iasa de acolo. Insa, beculetul ii se aprinse cercetasei, pentru ce mama naibi existau dictionare daca nu pentru a le folosi?
  
  - Haide, am o idee. Spuse ea si o prinse pe Lexie de mana, se incrunta si cu o unduire a baghetei dadu sa dispara, insa se pare ca nu functiona. Murmura de cateva ori din nou vraja si nimic, se intoarse spre viperina zicand:
  - Mai bine am gasi iesirea, nu merge vraja si se face tot mai frig aici. Nu vreau sa inghet si cred ca nici tu. Spuse ea zambind si dadu sa mearga spre iesire.