change the voices in your head

[Agnes Marie Lovel]

• Da. Timpul.
  Isi dorea ca fiecare moment cand Mark ii lua mainile intr-ale sale sau ii saruta crestetul sa dureze.. o vesnicie. Sa fie infinit. Sa nu se mai termine. Sa ramana asa. Poate nu cu lacrimi curgand pe obrajii ei, dar astfel. De nedespartit. Clepsidra magica ar fi fost o idee. Ar fi dat timpul inapoi pana la momentul in care Mark il ucise pe Rolgand Ross, acela, oprindu-l. Facand o vraja, o .. ceva!
  Isi sprijini ureche de pieptul lui Mark. Auzea. Bataile inimii lui. Sunau normal, dar respiratia il trada. Deci era in viata. Nu era un vis, Mark chiar trebuia sa plece.
  "Mark, tu meriti mai mult!"Ii spuse ea ridicandu-se pe varfuri. Fara rezultate, insa. Baiatul era prea inalt pentru a-l putea intrece doar ridicandu-se pe varfuri. Ii trebuia un scaunel, cel mai probabil.
  "Abia astept!"incepu ea sarcastic, si inca stergandu-si ochii. Nu era o fana a scrisorilor. Insa acolo era vorba de Mark. Cu siguranta avea sa-i spuna multe si marunte despre ce face in timpul liber si.. nu, nu, nu. Cu siguranta voia doar sa stie ca ea era in singuranta si atat. Agnes nu avea sa umple toata foaia cu inimioare si saruturi. Astfel.. cuvantul si scrisoarea in sine si-ar fi pierdut farmecul. Te iubesc ar fi ajuns un cuvant ca Mi-e foame! Nu asa trebuia sa se intample. Orice s-ar fi intamplat, ea stia ca Mark nu o va uita. Avea sa astepte cu nerabdare prima permisie a lui Mark, pentru a-l putea revedea. Nu era foarte entuziasmata insa. Prefera sa-l stie peste tot. In Wilmington, in Pestera, poate prin Lil' Hangleton sau pe Diagon. Dar nu .. serviciul militar. Il saruta inca o data. Pentru ultima data. Pasional."Vor fi multe scrisori." Apoi printr-o imbratisare scurta, ii facu semn sa spre omuletul de langa ei.
  " Voi fi bine."Nu putea spune cuvantul acela. Nu-l putea lasa sa plece. Nu-i putea ordona asta. Ceea ce spusese fusese de ajuns.