forgiven not forgotten

[Natalie Francis]

• Sa se izoleze. Ea facuse asta in tot acel timp. Nu-si facuse rau. Doar.. isi ascultase gandurile. Care nu erau sinucigase. Daca isi lua medicamentele, respira corect, nu avea probleme cu inima si inca traia, atunci era perfect. Nu voia sa auda nici cel mai fals zvon cum ca el era in pericol. De moarte, fiindca din cate il cunostea nu putea fi omorit atat de usor cum erau majoritatea oamenilor.
  "Nu arati bine deloc." ii spuse ea luandu-i mana intr-a ei. Era cam rece. Stia ca-i placeau reptilele, ca era un criminal, dar nu si ca avea sange rece.
  
  "Nu stiu nimic de mama.. sau de tata. Nu locuiesc cu ei si le-am ignorat mesajele." Se bucura ca batranii ei parinti nu se gandisera la eficienta cale Zvrr. Isi apleca capul, privind stralucitorii nasturi ai camasii sale. Erau albi, ca niste perle adevarate. Iar Kurt era rece. Ca un aisberg adevarat. Parintii ei nu aveau treaba cu ce facea ea. Adica, era fiica lor, da era. Dar doar atat. Fiica, nu proprietate privata.
  "Uite ce e. Am venit doar.. sa te vad. Sa nu-i includem pe parintii mei in asta."
  
  Oricat de mult i-ar fi iubit, voia putin timp fara ei. Mereu veneau cu argumente ce ii spulberau visele roscatei. Macar o.. singura data sa fie numai ea si Kurt. Fara parinti, fara prieteni, atat.