all you have to do is fly

[Arlin van Iver]

• I le-ar fi taiat chiar ea, daca nu i-ar fi fost mila de Klaus. Acel sentiment stupid, de care unii oameni fugeau. Mila.
  "Nu, nu e bine. Padurea asta este Interzisa, la naiba! Iti dai seama cati psihopati umbla pe aici la ora asta? Trebuie sa ne intoarcem pe teren.spuse ea, dand de inteles ca era ingrijorata.
  
  Ce se intampla.. O lumina verde trecu pe deasupra lor, si putea jura ca parca auzise pe cineva blestemand faptul ca lumina verde nu ii strapunse pe cei doi. Se ridica speriata, apucandu-l pe Klaus de brat.
  "A doua."spuse ea privindu-l mirata. "Dupa cum am spus.. sa ne intoarcem pe terenul de vajthat. Pana la urma.. sunt mai mare decat tine."exclama aceasta, ridicand elegant din sprancene. Nu voia sa-i faca in ciuda, ci doar sa-l determine sa o asculte. In al doilea rand ii placea ca atunci cand Klaus se emotiona se inrosea la fata. Era ceva ce nu intalnea prea des.
  
  Se ridica, scotandu-si bagheta. Stia drumul spre teren. Asa credea, cel putin. Copacii erau atat de inalti, iar crengile lor acopereau bolta cereasca. De la nivelul acela nu putea zari o pata albastra nici daca isi punea ochelarii pe nas. Locul parea.. umed si era intunecat si friguros. Nu-i placeau locurile acelea. Ea prefera caldura, dragostea si lumina. Acolo era tocmai opusul. Era ca un cosmar. Nu putea ramane acolo. Mai ales cu cineva pe urmele ei. Era claustrofoba.