forgiven not forgotten

[Kurt F. Malfoy]

• Ar fi fost imposibil sa uite cineva,la urma urmei. Fusese o perioada marcanta din viata lui. La bine,rau sau chiar mai rau decat pana acum,ea i-ar fi fost alaturi,macar ca prietena. Iar el ar fi venit deasemeni,daca ceva rau ar fi avut loc. Insa prefera sa nu se gandeasca la astfel de scenarii. Vroia ca ea sa fie fericita. Iar el vroia sa se simta viu.
  
  '' Eu nu am uitat nici pentru o clipa. Si oricat de Kurt sau Frederick as fi pentru ceilalti,tot Carsten raman. Carsten al tau.''
  
  Numele. Singurul lucru pe care il legase de fiinta care ii daduse viata,timp de 30 de ani,pana sa o intalneasca cu adevarat,fata in fata. Dar cea care rostea cel mai frumos acel nume era doar Natalie. Ea il facuse sa realizeze cine era,ce era. Ea il intelegea,era o conexiune speciala. Fusese primul ei barbat,din toate punctele de vedere iar ea fusese prima lui iubire,prima persoana care il facuse sa se simta indragostit,innebunit de dorinta de a trai,de a visa,a iubi. Ii era frica de amintiri,pentru ca la fel ca sabiile,erau ascutite si provocau rani adanci. Insa amintirile cu privire la acel an divin nu erau dureroase. Erau mai degraba...niste teme de reflectie. Da,se gandise la toate aceste lucruri,la viata lui - singur sau alaturi de femeile langa care traise - si ajunsese la concluzia ca se jucase. Un joc prostesc de-a viata. Cand avea sa se maturizeze,oare?
  
  '' Ai avut dreptate privind acea singuratate in doi. E aproape ora cinci. Ce zici,reluam traditia? Britanicul din mine - desi nu am decat tangente vagi cu acest popor - isi cere dreptul de a bea ceai.''