forgiven not forgotten

[Natalie Francis]

• Carsten. De cand nu mai auzise numele acela. Isi aminti a-i placea sa-l numeasca Carst.
  "Da, Carsten. As fi mai mult decat onorata sa te insotesc la un ceai."fusese prea formala, dar cand nu era ea asa? Prea naiva, prea draguta cu oamenii.
  
  Se dadu putin la o parte, dandu-i de inteles ca calea e libera. Ea nu mai servise ceai de trandafiri de atunci. Doar.. medicinale. Putea lua totul de la inceput. Adica, oricate rele ar fi facut, impreuna, cand era cu el se simtea ca un copil sub protectia parintilor. Se simtea in stare de orice. Pe cand atunci cand era singura, putea fi considerata usa de biserica.
  Acum stia totul. Nu mai era nimic de ascuns. Nu mai existau minciuni, care duceau la certuri care duceau la divort si asa mai departe. Acum se cunosteau reciproc, la fel de bine. Asa credea. Asta voia de fapt.
  "Ma asteptam sa ajungi sa lucrezi aici."spuse ea, dand o suvita dupa ureche. Kurt era o fire impuntoare. Si fizic si psihic. Oricum. El merita mai mult de atat. Poate Vrajustitia.. sau ministru. Nu ar fi fost rau. Insa, asa cum ea, Natalie se rezumase la slujba de la Gringotts, poate si Carsten facuse la fel.