change the voices in your head

[Mark Wilson]

• Mark se desprinse din îmbrăţişarea lui Agnes cu un nod imens în gât. Îi zâmbi fetei şi se întoarse cu spatele.
  Era cel mai greu lucru pe care-l făcuse Mark vreodată.
  Acum că nu mai privea ochii căprui a lui Agnes, totul devenise rece. Dimineaţa nu mai avea niciun farmec, pereţii erau reci şi împăioenjeniţi, locul devenise melancolic, vechi de când lumea.
  Paşii ce îl duceau spre omuleţul scund parcă erau făcuţi de altcineva. Mark dorea să se întoarcă spre Agnes, să fugă înapoi spre ea, să îi simtă braţele în jurul lui, fără să-i mai dea drumul vreodată. Fiecare celulă din corpul lui îi striga asta, însă picioarele continuau să se deplaseze singure, pas după pas.
  Nu mai era niciun zgomot, nicio imagine, niciun sentiment. Singurul lucru de care Mark era conştient erau bătăile inimii lui Agnes din spatele lui, inima ei atât de veselă şi de sprintenă, care acum bătea chinuitor, ca o pasăre ce se zbate în cuşcă. Sau erau bătăile inimii lui ?
  Ajunse lângă vrăjitorul scund şi o ură grozavă îl cuprinse pe Mark, trimiţându-i fiori pe şira spinării. El era cel care îl lua de lângă Agnes.
  Vrăjitorul întinse braţul şi, cu aceleaşi mişcări executate mai mult de corp însuşi decât de minte, Mark îl apucă strâns.
  Singura imagine care îi invada mintea în timp ce Mark simţea senzaţia specifică Dispariţiei, erau faţa brăzdată de lacrimi, cu ochii adânci şi căprui, pe fundalul bătăilor inimii pe care o lăsase la ea.