Dear past self

[Ema Snow]

• Ema se simtea usurata, desi cumva stia ca ii va fi dor de Tutsigail 'Tutsie' Goatenberg, asa cum se chinuia de cateva zile Hawk sa-i obisnuiasca pe Soimeni. El sustinea ca magnificul animal e demn de un nume ceva mai elegant si mai sonor, mai plin de noblete. Ii venea sa-si dea ochii peste cap la asta. Se prefacu ca ridica in aer un pahar, intinzandu-si bratul cu o gratie naturala.
  " In sanatatea lui Tutsie!" spuse ea solemn, incruntandu-se usor.
  Spre mirarea ei, Ema reusi sa-si mentina expresia pe chip mai bine de cinci secunde. Insa ce urma era pur si simplu prea mult, iar ea izbucni intr-un ras tembel. Se apleca usor, chicotind de mama focului. Pana ii aluneca dupa ureche, iar pergamentul aproape ca-i scapa de la curea. Le recupera si se uita piezis la cuvintele scrise, izbucnind iar in ras. I se parusera atat de prostesti cele scrise mai devreme, cand era in 'faza' de meditatie. Le citi iar si iar, ajungand sa le citeasca mecanic.
  " Credeam ca dumneavoastra sunteti mai potolita din fire, domnisoara Hale" chicoti Ema, facandu-i cu ochiul.