don't let the fear of falling keep you from flying

[Agnes Marie Lovel]

Agnes&Mark

And every moment I spend with you, is the most beautiful thing in my life.

.

• Aparuse pe o straduta, in centrul orasului. Dupa cum ii scrisese Mark in ultima scrisoare, de acolo trebuia sa vada un pod asemanator celui din Londra Incuiatilor. Asemanator. Duse mana la frunte, tinand-o streasina la ochi, pentru a putea depista podul. Schita un zambet glorios cand il vazu. Perfect!
  Parul blond-capsuniu ii atarna pe spate, stralucind sub razele ascutite ale soarelui. Ii placeau impletiturile. Nimic mai mult. Stia ca nu avea nevoie de mai mult decat ce avea pentru ca Mark sa o iubeasca. Chiar el ii spusese sa nu uite asta. Ca o va iubi. Agnes avea incredere in ea insasi si in Mark. Avea incredere in ei. In perechea aceea de oameni, care impartaseau aceleasi sentimente.
  In acel timp ajunse la destinatie. Masinile nu prea goneau mancand asfaltul pe acolo. Oare de aceea ii propusese Mark fetei sa se intalneasca acolo? Era un loc linistit, frumos. Desi erau deja in octombrie, toamna nu se facuse simtita pe acolo. Agnes purta o rochie mov cu imprimeu floral, lunga pana la genunchi. Si nu ii era frig, nici cald. Ii era dor de Mark. Dar gandul ca-l va vedea, in sfarsit.. ameliora treaba. Rana se inchidea treptat, ramanand doar cu o cicatrice. Se sprijini cu coadele de marginea metalica a marginii podului, rupandu-si buza intre gandul ca poate Mark fusese oprit si nerabdarea pe care nu o mai suporta.