i can wait

[Colin Hawkeye Rovson]

• O privi pe Arlin cu o expresie cat se poate de serioasa.
  " Da. Un inorog roz. Chiar aici!"
  Isi intoarse usor spatele spre ea, expunandu-si umarul prin materialul camasii albastre. Batu omoplatul usor, cu un deget, aratand locul dedicat tatuajului cu inorogul roz. Ridica o spranceana spre tanara Soimeanca si incepu sa rada.
  " Glumesc! Nu ma tenteaza tatuajele" rase el.
  Hawkeye arata oricum aproape ca un emonist atunci cand purta un tricou negru, asa ca numai de tatuaje nu mai avea nevoie.
  Pentru a doua oara in acea zi, isi indesa buzunarele cu dulciuri. Din cate stia de pe pielea lui, Arly avea dreptate. Tot castelul ar fi pornit in urmarirea celor doi fugari ce au indranit sa le rapeasca pe maiestatile sale dulci din mareata sala a dulapului. Insa se vedea nevoit sa recunoasca, cu un zambet larg pe buze, ca i-ar fi placut sa fie prins in traznai alaturi de Arlin. Discutiile lor erau altfel, iar felul in care se desfasura relatia lor era diferita. Colin ori se lua la suturi cu cineva, ori se lua la suturi cu cineva si apoi radea. Insa cu Arlin radea fara sa se ia la suturi. Nu nega faptul ca era posibil sa urmeze si partea aia la un moment dat, dar cu siguranta avea sa fie vorba de suturi amicale.
  Cu o expresie plina de solemnitate, se intoarse ca un robotel spre fata, pregatit sa o urmeze.