lost in words and funny stories

[Ian Richter]

Julieta&Jack

lost in words and funny stories

• Jack se aşeză pe trunchiul unui copac răsturnat, privind curios în jur. Era pentru prima oară când venea în Pădurea lui Dean, după ce auzise timp de şapte ani cât de frumos era. Acum, în afară de cântecul încântător al păsărilor, peisajul i se părea incredibil de sec. Erau doar ... copaci. Drepţi sau aplecaţi, tăiaţi sau răsturnaţi, cu frunze sau fără sau cu feţe parcă sculptate. Era vegetaţie şi multe multe furnici. Nu vedea acea frumuseţe extraordinară nicăieri.
  Se hotărî că urma să petreacă ceva timp acolo. Era ca un unguent pe sufletul lui să aibă parte de puţină linişte în tot acel du-te-vino al vieţii lui. Părinţii îl băteau la cap să înceapă să facă bani ; mama lui era foarte dezamăgită că ea nu era invitată la balurile interesante pentru a putea să se laude cu banii pe care îi face fiul ei ; nu-i era aproape de niciun ajutor lui Lexie pentru a o ajuta să-şi rezolve problemele ; şi pe lângă toate astea, tatăl lui îl critica într-una.
  Merita şi Jack un moment de linişte, unde să poată să se gândească ce avea să facă pentru prima dată. Viitorul era un concept aşa de stupid. Nu-l poţi ghici niciodată şi viitorul nu ţine cont de niciun plan de-al tău. Aşa că de ce să mai faci planuri ?
  Oftă şi privi plictisit copacii din jur. Începea să devină confuz şi nu avea chef să se streseze pentru lucruri inutile, cum ar fii plaurile tatălui său.