don't let the fear of falling keep you from flying

[Agnes Marie Lovel]

• Se gandea doar la citate de-ale lui Shakespeare de cand Mark plecase. Citise carti dupa carti. Toate fiind romane de dragoste. Putea primi oare vreun premiu pentru asta?
  Isi intoarse linistita capul, lasand vantul sa-i aranjeze parul. Poate ca.. exagera putin. Oamenii nu reactionau astfel cand cineva drag pleca. Mama ei nu reactionase astfel in lipsa tatalui ei.. dar exista si acel romantism aprins intre Agnes si Mark. Romantism care se stinse probabil in relatia parintilor ei, deoarece erau numia treaba, si nu mai aveau timp unul de celalalt. Era clara treaba.
  Observa o silueta realizand miscarea membrelor inferioare. Cat de frumooos! Si ce era si mai frumos? Ce? Ceee? Era Mark. Agnes, zambi, topaind pe loc cateva clipe dupa care alerga spre el. Topaitul era ceva specific speciilor de Loveli. Dap.
  Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta. Asta era toata magia lor. Tot ceea ce-i facea sa straluceasca. Sentimentul acela fratesc de a aimparti tot ce aveau cu celalalt.
  "Ti-am spus ca va fi greu. Ma simteam ca in al doilea Razboi mondial, fara hrana, fara familie doar cu gandul de a te revedea candva."Ii sari la gat, incercand sa nu-l stranguleze. "A, a.. a fost frica. Frica venind in galop, si care a disparut pe varfuri."
  Se retrase, privindu-i chipul. Ochii lui calmi. Verzi. Ii fusese dor de imaginea aceea. La un moment dat nu o mai putea reproduce in mintea sa. Aveau nevoie de o poza, cu siguranta.