forgiven not forgotten

[Kurt F. Malfoy]

• Intr-adevar,era extrem de ciudat si de diferit de tot ce se intamplase pana acum. Deci el era viata ei,si invers. Daca cineva vroia sa afle povestea unuia din ei,trebuia doar sa se uite la celalalt,cel mai probabil. Da,da. Ii lipsise enorm sa fie singur alaturi de ea. Erau singuri,dar impreuna. El avea doi parinti,o sora,o fiica adoptiva dar nici unul nu-i era aproape. Ea avea parinti,dar ii indeparta de ea. El era bolnav,trist,un mort viu care sarise peste stadiul de descompunere in timp ce ea era tineretea si feminitatea vie. Ce contradictie dar si cata atractie!
  
  Ajunsera in final la local iar Kurt deschise usa si o ajuta sa se aseze apoi comanda licoarea divina. Ceaiul putea fi baut la orice ora din zi si din noapte,fie vara sau iarna. Iar aroma de trandafiri oferea o oarecare nota intima si romantica intregii atmosfera precum si saxofonul ce canta intr-un colt si lumina difuza.
  
  '' Nu vreau sa fac pe-a seful sau sa dau ordine insa...'' Se apleca usor si ii dadu cateva suvite de pe frunte,coborandu-si apo degetele pe conturul fetei sale,ridicandu-i usor barbia ''...saruta-ma! Acum!''
  
  Numai el putea stii cat timp asteptase toate acele lucruri,cat timp se gandise la alternative,la sticla de alcool pe care o impartisera ca doi oamenii fara adapost pe un trotuar,injurandu-se si apoi in final frecandu-se la propriu unul de altul ca un caine de un copac,incercand sa scape de pureci - deloc romantic,ci necesar...caci asa fusese atunci,dar acum era altceva. Ii era rusine de acea amintire caci ea il vazuse beat si vulgar,dar mai bine ca se intamplase alaturi de ea caci doar ea merita sa vada o asemenea scena.