come on!

[Colin Hawkeye Rovson]

• El se intreba. De o jumatate de ora se tot intreba. Ce naiba facea el acolo? Auzise de mic copil de Little Hangleton. Doar provenea dintr-o familie de vrajitori, pentru numele lui Merlin! Stia cateva din povestile ce circulau pe acolo. Cu toate astea, tot nu-si dadea seama de ce ajunsese tocmai acolo. Poate ca se transportase cu mintea aiurea, asa cum ii statea - mai nou - in obicei.
  Colin avusese cateva zile tare ciudatele. Multe intrebari i se perindau prin creierul ala cret, dar putine gaseau si cate un raspuns concret. In general, aveau o tenta negativista, iar el realiza ca nu era deloc ceva caracteristic. Poate era din cauza melodiilor melancolice pe care le asculta fara voia lui acasa. Mama lui se considerase prea vesela in ultima vreme - suficient de vesela incat galbenul pai de pe peretii bucatariei sa o enerveze. Asa ca incerca sa echilibreze dozajul cu terapie prin muzica.
  Baiatul se stramba si refuza sa se mai gandeasca la subiectul asta. Isi infipse mainile in buzunarele blugilor, simtind cu degetul mic bagheta. I se parea putin cam frig si isi multumi lui insusi pentru ca avusese inspiratia de a-si lua geaca; altfel iar ar fi hoinarit cu un hanorac pe el, tremurand din toate incheieturile ca una din jucariile alea ciudate de Halloween.
  Nici macar nu-si deduse seama incotro se indrepta. Asta pana cand reveni la realitate, simtind nevoia urgenta de a blestema si a-si masa fluierul piciorului. Cum de naiba nu vazuse marginea fantanii? Era o fantana arteziana, pentru serpii Medusei! Topai ca un apucat de-a lungul ei, incruntandu-se si agitandu-si mainile peste materialul dur al blugilor. Nu baga in seama lumea care probabil se holba la micul lui moment. Durea si chiar nu-i pasa. Insa in topaiala lui calca piciorul unui tanar ce se afla pe marginea fantanii.
  " Ups! Scuzele mele" se intoarse Colin cu un ochi inchis spre el, prins intr-o ipostaza tare ciudata, cu piciorul stang ridicat usor si bataindu-se pe dreptul intr-un echilibru precar.