Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Pur si simplu ingheta locului. Colin era orice, dar nu era prost. Isi putea da seama cu usurinta de puterea pe care o stapanea Fantine si de instinctul ei animalic. Insa ce vedea nu parea sa fie procesat de mintea sa. Era un lup ce ataca. In 'pauza' pe care Cercetasa i-o oferise, Colin ar fi trebuit sa faca ceva folositor. Ar fi putut, de exemplu, sa se gandeasca la o vraja rapida care sa le ofere celor doi elevi un avantaj. Insa nimic de genu' nu se intampla. Pur si simplu ingenunche pe pamant, privind cu ochi mari incaierarea din fata lui. Departe de el grija farmecelor si a faptului ca ar fi trebuit sa fie capabil sa se protejeze si sa aiba grija de tanara ce-l insotea. Pana la urma, o fi fost el un boboc al Ordinului, dar era un membru in cel mai deplin mod.
  Nu intelegea cum de erau brusc doi lupi in loc de unu, dar lasa gandul pentru mai tarziu. Nu stia daca era doar in imaginatia lui sau daca cele doua creaturi chiar semanau, insa nici de asta nu se putu arata prea preocupat. Era aproape paralizat intr-un moment rar de fascinatie. El nu prea avusese ocazia de a vedea canidele ridicandu-se una impotriva alteia, asa ca forta, priceperea si eleganta de care dadeau dovada i se parea de-a dreptul magnifica.
  Insa ceva merse prost. Stia asta, desi nu-si dadea seama despre ce anume era vorba. Ce vedea nu ii era cunoscut. Asta nu trebuia sa fie Fantine Tholomyes si sa-l pocneasca Merlin daca o va lasa sa se transforme intr-o ahtiata a sangelui! Se incrunta usor si reactiona din instinct. O miscare nu prea gandita, insa din nou, nu avea timp de asa ceva. Colin se ridica cu o viteza ametitoare si alerga spre cei doi. Reusi sa-si bage mainile intre piepturile celor doi, departandu-i cu cat de multa forta putea. Ignora sangele 'lupesc' ce-i picura pe brate. Ii scapa un icnet scurt atunci cand laba masiva a lupului negru se trase peste antebratul stang al baiatului, brazdand dungi rosiatice pe pielea palida. Sangele omului se contopi cu cel al lupului, iar lui Colin ii scapa o injuratura. Nu conta. Adrenalina ce pulsa in sistemul Soimeanului il impiedica pe acesta sa simta vreo durere - pentru moment. Intr-un moment de loialitate, se posta in fata Fantinei, cu fata mereu intoarsa spre lupul negru, masiv, ce statea acum pe loc si-l analiza cu ochi inteligenti.