Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ramasese cu incapatanare in fata Fantinei. Si asta, pentru ca cele mai negre ganduri ii imbibau mintea. Fata era tanara si avea o viata intreaga in fata. Avusese suficient de suferit si considera ca vremea rasetelor si a zambetelor trebuiau sa rasara in sufletul ei, in deplina lor glorie tanara. Fantine trebuia sa aiba sansa sa viseze, sa se indragosteasca si sa faca greselile prostesti, tipice adolescentine. Sa-si faca amintiri la care sa zambeasca la batranete. El... Da, si el era tanar, si el avea visele si sperantele sale, dar pe de alta parte, cine nu avea asa ceva? Se gandi la Rose si zambi mental, bucurandu-se pentru o clipa de gand. Era fericit, era onorat ca avusese ocazia sa simta ceea ce simtea pentru fata respectiva. Si era onorat sa se simta loial fata de Fantine. Asa ca refuza sa se miste, incapatanat ca intotdeauna. El avusese intotdeauna un cod moral pe care il urma cu strictete, desi nimeni nu-l invatase sa faca asta. Poate ca era felul in care simtea ca le multumeste celor ce l-au ajutat.
  Ochii lui nu parasisera nicioda silueta lupului negru, asa ca atunci cand se trezi culcat la pamant era in totala nedumerire. Lovitura ar fi trebuit sa vina din fata, nu dintr-o parte, asa ca nu intelegea de ce el era la pamant, intr-o directie total neindicata. Il ametea sa vada ca lupul negru era inca departe de el. Se intoarse pe coate, o realizare sobra catarandui-se in minte. Daca nu-l atacase lupul, atunci... Ochii ce-l intampinara il facura sa se cutremure. Cum putea sa fie Fanty cea ce-si arata acum coltii albi si stralucitori, impunand respect si putere. Realiza ca, pana la urma, asta trebuia sa fie din vina lui, judecand dupa reprosul mult prea vizibil in ochii lupului. Insa scanteia animalica prezenta in expresia Cercetasei il trase in jos, facandu-l sa gandeasca ceva necivilizat. Avea sa moara. Suna gresit din momentul in care o gandise. Nu, nu asa se simtea moartea... Fantine nu ar... Ea nu ar face asa ceva. Nu lui. De ce s-o faca? Se controlase foarte frumos data trecuta. Insa corpul lui Colin tot reactiona, tremurand cu energie cand el isi imagina coltii ascutiti indreptandu-se spre pielea lui pala. Se retrase cu spatele, tarandu-se pe pamant si venindu-i sa urle cand rana proaspata se freca de pietrele si nimicurile solului. Abia cand Fantine se retrase, indrazni si el sa se uite in jur. Tresari si stranse din ochi la dara rosiatica ce ducea pana la el, apoi isi prinse bratul, intr-un moment de constientizare.
  Se uita la cei doi, urmarind asemanarile dintre ei. Declicul din mintea lui era aproape sonor cand realiza ca avea in fata ochilor doi membri ai familiei Tholomyes, tata si fiica.