Colin needs to shut up now.

[Lexie Stryder]

• Lexie alergă pe holul lung, încercând să nu bage de seamă că elevii se uitau insistent la ea cu zâmebete pe buze, unele batjocoritoare şi unele binevoitoare. Viperina avea nevoie să ajungă în Marea Sală. Nu mâncase toată ziua şi parcă vedea că va pierde din nou cina şi toată lumea avea să plece în Camerele de Zi simţindu-se plini şi gata de somn. Bineînţeles, ea nu va rămâne nemâncată, însă nu era chiar convinsă că o expediţie în bucătărie în mijlocul nopţii nu va rămâne neobservată. Spiriduşii ăia de casă erau mult prea gălăgioşi.
  Intră în Marea Sală, trântindu-se uşor de uşă şi scăpându-şi toate cărţile pe care le ţinuse până atunci în braţe pe jos. Oftă, apoi se aplecă să le strângă. Nu ştia dacă fusese observată, însă zăpăceala ei obişnuită nu era ceva nou pentru elevii Hogwarts-ului. Lexie era o profesoară şi o Şefă de Casă capabil, însă aceste aşa-zise titluri nu diminuaseră faptul că era extrem de împiedicată.
  Îşi băgă cărţile neglijent în genată, însă nu merse să se aşeze la masa profesorilor. Îşi luă ceva de mâncare de la masa viperinilor, salutându-şi colegii de casă cu zâmbete binevoitoare, apoi îşi întoarse privirea spre băncuţele de lângă ferestrele încăperii. O luă în acea direcţie, ronţăind o bucată de plăcintă de dovleac şi ajunse în faţa unui băiat înalt, pe care îl ştia de undeva, dar nu era sigură de unde. Cel mai probabil de la ora sa de Poţiuni. Era de la Ochi de Şoim şi avea o privire plictisită.
  'Pot să mă aşez?' întrebă viperina.