Colin needs to shut up now.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi ridica privirea spre tavanul inalt, vrajit, uitandu-se la stelele ce licareau ocazional printre nori. Putea spune ca avea sa fie o noapte linistita. De obicei, il bucura gandul; nu se dadea in vant dupa furtuni. Insa de data asta interpreta vremea ca o prelungire a starii in care era cufundata lumea in ochii sai. Amortita. Calma. Prea calma. Isi rezema capul de perete si continua sa priveasca in sus, gandindu-se la tot felul de nimicuri. Descoperi ca inclusiv gandurile lui erau seci si mult prea linistite, asa ca scutura usor din umeri, de parca miscarea avea sa-l trezeasca din amorteala. Avusese un oarecare efect, nu putea nega.
  Tresari, auzind un sunet nu foarte puternic, dar care se facea remarcat prin unicitate. Era iesit din context. Se uita cu un interes scazut prin jur, incercand sa gaseasca sursa. Dar ochii lui albastri, desi scanteiau la ideea 'minunii', nu se oprira asupra unui lucru sau unei persoane care putea sa faca asa sunet. Presupuse ca statea mult prea lejer pe bancuta si ca probabil mai avea putin pana sa se prelinga pe podea. Renunta la cautare si reveni la ideile sale.
  O voce feminina il aduse la realitate, iar Colin isi ridica nedumerit privirea. Un zambet mic i se ivi pe fata.
  " Desigur!"
  Se trase intr-o parte a bancii, facandu-i loc satenei inaltute. Abia acum realiza cat de mult loc ocupase.
  " Hawkeye" spuse el simplu, intinzand prieteneste o mana spre ea. Si apoi isi dadu un sut mental, realizand ca nu asa trebuia sa se poarte cu o domnisoara.