the silence is slowly killing me

[Will O'Shea]

• Lilith îşi reprimă un zâmbet când observă privirea lacomă de pe faţa lui Frank atunci când studie medalionul din mâna tinerei vrăjitoare. Era originalul şi i-l aduse în perfectă stare. Numai ea ştiuse prin ce trecuse pentru a face rost de acel obiect mitic, aşa că spera să primească o recompensă pe măsură pentru eforturile depuse.
  Avea nevoie de o sursă de venit şi ceva mai bun nu găsise. Era ciudat cum avea doar şaisprezece ani şi deja se ocupa de furnizarea lucurilor magice întunecate care fuseseră căutate de atâţia specialişti şi profesionişti !
  Îşi drese glasul, strângând medalionul argintiu în mâna ei mică, aparent fragilă şi albă, apoi îl dădu peste cap, atârnându-şi-l de gâtu-i lung şi elegant.
  'Am nevoie de recompensa promisă, altfel aici rămâne,' spuse Lilith, cât de direct putea şi pe o voce clară şi stridentă. Învăţase asta de la irlandezi, pentru că în Franţa, nu numai afacerile, ci şi toate înţelegerile şi lucrurile erau făcute cu mult mai mult tact şi pricepere, fără agresivitate, ci doar cu jocuri logice şi o sofisticare arogantă, specifică oamenilor bogaţi. Lilith ridică din sprâncene, însă tresări uşor împotriva voinţei ei atunci când uşa prăvăliei se deschise cu un clinchet de clopoţel.