the silence is slowly killing me

[Lexie Stryder]

• Lexie se uită la lănţişor, apoi la fata necunoscută cu o privire pătrunzătoare, fără să îşi dea seama că îi intrase în spaţiul personal. Viperina îşi drese uşor glasul şi se îndepărtă, simţind o ciudată tentaţie să îi smulgă medalionul acela de bronz de la gât ca apoi să fugă cu el afară din magazin. Îl dorea, avea nevoie de el şi se întrebă cum de soarta fusese atât de binevoitoare încât să o aducă pe fata aceea în prăvălie deodată cu ea.
  Îşi frecă mâinile una de alta, întrebându-se ce alternative avea. Mintea ei era goală, şi, brusc, ideea cu furatul şi ieşitul din magazin era mult mai tentantă.
  Fata necunoscută vorbi şi Lexie tresări, speriată de violenta aducere la realitate de care avusese parte. Îi ascultă cuvintele cu o concentrare nefirească, apoi îi privi pe Frank pentru câteva secunde. Ochii îi sclipiră brusc, şi, înainte ca vânzătorul să spună ceva, Lexie interveni.
  'Îl vreau eu,' spuse, pe un ton clar şi imparţial.