Child of light

[Fantine Tholomyes]

Colin era mai mult mort decat viu.Acum totul lua o alta intorsatura.Salvarea lui Colin castigase prioritate.Fantine nu reusea sigur sa trimita un patronus, mai ales in acea circumstanta, atunci cand frica luase locul oricarei sperante si fir de fericire.Se gandea ce gust are fericirea, ii parea ca nu o mai intalnise nicodata.Pentru un patronus care sa reziste in timp si ca vraja sa nu se destrame avea nevoie si de pregatire mai buna, care la ea era mai mult decat proasta.Tot Colin fusese cel care ii daduse peimele lectii despre crearea unui patronus, insa nu se vedea in stare sa-l realizeze conform normelor.
Abia acum, de cand patrunsera in mediul luminos comparativ cu intunericul tremurator al tunelului, Fantine fu atenta la ce are in jurul ei.Era un loc necunoscut.Poate era inca in imprejurimile Hogwarts-ului, insa undeva mai departe de ceilalti, intrucat nu se auzea nici un sunet, nici o vorba a elevilor sau macar un strigat al sefilor de casa.Cerceta din nou cu privirea ceea ce avea in jur si deslusi ceva cunoscut.In cealalta forma, gandea ea, ar fi reusit mai mult sa disinga acele mici semne care aveau in acel moment importanta maxima.Avea de gand sa se transforme, cu riscul de a fi prinsa si de a destainui secretul ce il pastra de atat timp.Ar fi fost a treia transformare pentru ziua de azi.Observa cu stupoare cat reusi sa se controleze in acele clipe.Nu mai exista "problema mirosului de sange" sau dorinta de a ucide.Sigur norocul o ajutase, fiindca avuse noroc sub acest aspect, se controlase uimitor de bine, nu fusese greu din simplul motivul ca mintea ei era prea preocupata cu perceperea situatiei, era prea atenta la detalii pentru a da importanta "necesitatilor "lupesti""!
Intr-o clipa capata acea forma noua.Acum sangele ranitilor, era ca un drog.Cu greu se stapanea.Nu era chiar o ucigasa in serie ca sa ii omoare definitiv pe cei doi iar api sa se ascunda.Trebuia sa ajute.Ajunse pana aici, trebuia sa mearga si mai departe in acelasi mod!
Se strecura printre copacii ce deveneau tot mai desi cu cat inainte, si in scurt timp se pierdu printre ei...