forgiven not forgotten

[Natalie Francis]

• "Da."raspunse aceasta prompt.
  Aceea nu fusese o intrebare ce necesita timp de gandire. Tot ce voia de la el era incredere. Pe langa dragoste.
  
  Mult mai puternic? Sincer? Se intreba cum il putea ajuta pe Kurt. Oare era ea cu adevarat adevarata lui dragoste? El fusese primul barbat din viata ei, de aceea nici nu-l uitase foarte usor. Nu putea. Omul acela o stapanea. Era ca si un pact cu diavolul. Odata semnat, nu il putea distruge. Isi stranse mana intr-un pumn sub mana calda a lui Kurt, privindu-l amenintator. Nu avea sa-l pocneasca, nici sa-l insulte si sa plece de acolo. Ce comportament era acela? Ce facuse barbatul ca sa merite asta? Nimic. De ce gandise astfel?
  
  Voia inapoi linistea sufleteasca. Il voia pe Kurt. Singura persoana pe care o iubise si o iubea inca.. cu adevarat. O viata frumoasa, linistita.. desi faptul ca el era Devorator numai liniste nu aducea.. asta era un detaliu neimportant. Parintii ei erau in Franta, nu veneau in Londra decat daca ii chema Natalie. Totul era atat de frumos in mintea sa. In gandurile sale.