Who cares about me?!

[Ian Richter]

• Îşi luă gândul de la scrisorile crizate, apucând nervos lesa lui Foll şi legând-o de lesa ce înconjura gâtul roşcat al căţelului. Plimbare. Acum.
  Îşi trecu mâna prin păr când ieşi afară şi aproape că îl călcă o maşină pentru că nu era suficient de atent. Avea nevoie de un loc liniştit, un loc unde să nu fie tot felul de lucruri Încuiate zgomotoase şi agresive. Îşi scoase bagheta frustrat şi Dispăru.
  Apăru în primul loc care îi veni în minte. Pădurea lui Dean.
  Îi scoase lesa lui Follower şi îl lăsă liber, alergând prin jurul lui. Căţelul uriaş se distra de minune. Adora natura, adora tot ce ţinea de libertate.
  Ca stăpânul lui.
  Jack îşi ciufuli părul din nou, frustrat. Nu mai fusese atât de stresat de mult timp şi ura starea aceea. Inspiră adânc aer în piept, încercând să îşi scoată cuvintele usturătoare ale scrisorii primite din minte, însă ele se înfigeau ascuţite în mintea lui.
  Se uită în jur când Follower începu să latre agresiv li îl prinse cu putere de zgardă pentru a nu ataca sau a fii atacat. În faţa lor era o fată care părea foarte micuţă, strânsă într-o poziţie mică lângă copacul mare. Părea de vreo şaptesprezece ani, cu un păr şaten ce-i curgea drept pe spate şi nişte ochi mari, ca de căprioară.
  Jack îi legă lesa lui Foll şi se apropie, ţinându-şi bine câinele pentru ca fata să nu se simtă în pericol.
  - Hei, începu el, deşi nu avea mare chef de socializare. Scuză-l pe Follower, e puţin cam agitat.