the lights had turned out

[Calliope A. Dubois]

• Bang! Viperini! Stia ea, banuise asta de la inceput insa nu fusese sigura pe asta, el nu-si aratase inca latura de viperin, cel putin nu de fata cu ea inca. Inghiti in sec, nu avusese experiente prea placute cu Viperinii, daca isi amintea bine in primul an cand venise aici avusese diferite situatii in care Viperinii incercau sa puna piedici Ochilor de Soim si celorlalte case, insa stia ca inauntrul lor exista si putina bunatate.
  Poate nu erau genul care sa arate asta insa exista, undeva inauntrul loc. Calliope stia asta, ii se dovedise de doua ori: Odata deoarece are o prietena buna la Viperinii si a doua oara acum, cand il intalnise pe Jack. Chiar mai inainte enumerase faptul ca era un baiat cu bun simt si cu un suflet mare, iar asta fara sa stie ca el era la Viperini.
  - Viperini, deci... murmura ea cu pauze intre cuvinte. Observa brusc ca, Aleea se facu pustie dintr-o data si in fata lor la cativa metrii un om zacea pe jos, se apropie incet si prima data se uita la el studiindu-l, apoi se lasa pe vine si isi puse doua degete sa vada daca are puls. Se intoarse cu privirea spre viperin, zicand:
  - Nu e mort, insa nici bine nu e.