Child of light

[Fantine Tholomyes]

Padurea!Mai draga ca niciodata.Se simtea mai acasa, mai in siguranta, sigura pe sine, increzuta in ale sale puteri, insa cu o rana la piciorul drept.Simtea pamantul jilav sub pernutele palpilor si se bucura ca un copil de gadilare aceea blanda.Simtea cum razele, fiecare aparte, ii patrund prin blana de matase si se imprastie usor pe intreg corpul.Simtea vintul!Da!Vantul, adierea ce i se juca usor prin rosul blanei.Era fericita.Era implinita.Ar fi vrut sa ramana asa pentru totdeauna, sa nu se mai intoarca in lumea omenesca, sa stea acolo fara sa se miste si sa traiasca din nimicuri, sa se hraneasca cu speranta si fericire...
"Hey!Hey!Fantine!Gata cu visarea!Ai o misiune!E de datoria ta sa scoti din mocirla situatia.Tu esti de vina, deci tu trebuie sa cauti o rezolvare!"...gandul fu ca un fior rece si o strafulgera trecandu-i direct prin mijlocul inimii.O facu sa se trezeasca la realitate.Acum privea padure ca pe un semn de bine.Un indiciu.Era aproape de castel, deci.Salvare era la fel de aproape.Nu mai era timp de asteptat.Colin nu mai era in stare sa se apere in cazul in care "tatal" s-ar fi trezit si ar fi atacat!Trebuia sa se grabeasca.Chiar daca era in capatul celalalt al padurii, si isi dadu seama ca chiar asa si era, i-ar fi luat 10 minute de alergat neintrerupt pentru a ajunge la castel.Prea tarziu!Pre mult timp pierdut aiurea!Si ce ar fi facut daca ar fi ajuns la castel chiar atunci, fara a lasa timpul sa treaca?Ce argumente ar fii avut!Nu ar credeo nimeni!Unde s-au mai pomenit morti in tunelele Hogwartsului, cu o paza atat de buna si cu vrajitori atat de bine pregatiti?Si ar mai fi fost o problema!Ce raspuns ar fi adus la intrebarea :Cum ajunse atat de rapid pana acolo?Cum de nu se ratacise.Pana ar fi aduse multimea de argumente, faptasul ar fii fugit, sau mai rau(se cutremura la gandul respectiv) : Colin ar fi sfarsit!Fara sa mai stea mult pe ganduri se roti pe picioarele din urma, simtind durerea puternica ce ii rodea carnea si grabita se intoarse la locul faptei...
Colin arata din ce in ce mai rau.Acum statea ghemuit asezat la baza unui copac, avea dureri insuportabile!Pe el trebuia sa il ajute in primul rand.Fu prea ocupata cu figura lui Colin pentru a observa fosnetul din spatele ei.Intr-o fractiune de secunda se intoarse si zari ochii razbunatori ai faptasului atintiti asupra ei, iar in maini strangand un pumnal atintit spre pieptul firav in care bubuia o inima tanara...