Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi putea imagina mirosul sarat al marii si sunetul valurilor ce se spargeau de stanca de sub el. Zambi. Intotdeauna ii placuse sa vada marea. Era ceva atat de rar in viata lui incat nu credea ca era capabil sa se plictiseasca vreodata privind-o. Ii amintea de casa, de radacinile lui... de coastele inalte ale Irlandei. Mama sa era din Cardiff... Tatal din Belfast... El... Da, era nascut in Londra, insa invatase sa-si respecte si sa indrageasca traditia de care ii apartinea sangele. El canta la Bodhran si avea, undeva prin sertarul noptierei, un medalion cu simbolul Claddagh-ului. Pentru altii probabil erau chestii lipsite de valoare, dar pentru Cols erau nepretuite. Asa ca el continua sa zambeasca, ridicandu-si usor barbia, simtind briza rece. Se simtea usor ca un fulg, dar bine infipt in pamant. Era si nu era acolo. Se pierduse in muzica marii si parca era in acelasi timp alcatuit din note monotone. O unitate de contrarii. Undeva, un pescarus tipa, dezechilibrand armonia valurilor. Hawk il ignora. Insa a doua oara, sunetul i se parea deja enervant. Isi deschise ochii, iar privirea lui parea sa reflecte cerul de deasupra imbibat de marea de dedesupt. Nimic nu parea la locul lui, asa ca se uita peste umar. Apuca sa vada doar lama argintie a pumnalului.
  
  Tresari, iar capul lui se ridica, fruntea transpirata desprinzandu-se de materialul moale al manecii. Privirea lui ramase pironita asupra pumnalului infipt in pamant la doar cativa centimetri de el, cu lama inca vibrand din cauza impactului. I se parea aiurea sa vada un fir de sange pe maner, asemenea unui rau rosu intr-o lume miniaturala. Si de asemenea, i se parea aiurea propria sa reflexie. Era mai palid decat normalul, aratand ca unul ce a stat prea mult sub pamant. Isi duse instinctiv mana la piept, insa nu se lamuri cu nimic din moment ce camasa lui era imbibata cu sangele de la mana. Asa ca isi ridica privirea, cautand-o pe Fantine. Doar nu se intorsese!