wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Totul se reducea la aparente, nu-i asa? Iar daca asta era ceea ce conducea lumea, atunci nu putea sa fie atat de greu sa faci parte dintre regine. Niciodata nu fusese buna la aparente, insa in acelasi timp, nu lasa pe nimeni sa vada ceea ce se petrecea in sufletul sau. Iar asta insemna ca, fara sa vrea, purta o masca. Daca tot era asa, poate ca ar fi trebuit sa o faca de treaba.
  -Cheia e sa nu te sperii, nu-i asa? se intreba ea, mai mult pe sine. Isi scutura capul, acandu-si coama neagra de par sa zboare in toate directiile, dupa care adopta un zambet strengar.
  -Vin mult prea rar pentru cat timp as dori sa petrec aici, insa mult prea des daca o privesti cu ochi de profesor, raspunse.
  Nu se opri, trecand pe langa Lexie incet, apoi depasind-o. Nu mergea repede, taraindu-si picioarele prin frunzele moarte de pe jos. Era o senzatie interesanta, textura oarecum lucioasa a frunzelor, caruia i se adauga faptul ca era ude... Era o ceva, un simtamant greu de descris, insa memorabil. Ii placea seara aceea.
  Desfacandu-si larg bratele, incepu sa se invarta. Incet, mai intai rotindu-se in jurul propriei axe, dupa care incepu sa faca cercuri mici. Pelerina lunga si bluza larga se roteau in jurul ei, amintindu-i de fetitele acelea mici care se roateu in rochitele or roz. Si erau fericite. Nu le intelesese niciodata. Nici acum nu era fericita. Insa nu era nici trista, iar asta era un lucru bun. Incepu sa ameteasca, asa ca se opri, privind-o pe Lexie. Mereu atat de matura, atat de la locul ei, facand mereu ceea ce trebuia, atunci cand trebuia. Definitia adultului... Dar oare era si fericita?
  -Dar tu? intreba Aylee, mentinand un zambet neutru. Pareai foarte grabita sa ajungi aici fara sa te vada cineva, continua chicotind si facandu-i cu ochiul sefei de casa.