You better keep a distance

[Ema Snow]

• Ema privi neutra inaintarea Viperinei, intorcandu-se usor spre Oglinda. Se ocupa cu o grija migaleasca sa evite cu privirea suprafata lucioasa, uitandu-se fix la umarul lui Aylee. Era o senzatie ciudata. Era nerabdatoare si in acelasi timp avea tot timpul din lume. Isi dorea sa stie la ce sa se astepte, isi dorea sa stie exact ce va vedea, dar in acelasi timp vroia sa fie luata pe nepregatite. Privirea ei se pierdu in gol, iar chipul ii deveni inexpresiv.
  Tresari puternic atunci cand fata de langa ea incepuse sa rada. Era un sunet ce o scoase pe Ema din peisaj, derutand-o pentru o clipa. Insa atunci cand in sfarsit intelesese ca Aylee radea - radea! - Soimeanca nu putu sa nu zambeasca. Ema vazuse prea multi morti si prea multa suferinta, asa ca orice zambet si orice chicot o inveselea. Era ca o reamintire a faptului ca lumea nu era colorata numai in negru si gri. Exista si alb, nu nega, insa cele mai fascinante erau culorile calde, puternice. Rosul, galbenul, verdele, albastrul deschiderii...
  Reveni la realitate si se simti brusc foarte batrana. De parca ar fi trait de zeci de ani, bantuind prin umbre. Gasi imaginea tare stranie si se intreba in treacat care era sursa. Se apropie cu un pas usor de Aylee, postandu-se langa ea, si se uita in Oglinda. Surase si isi inclina usor capul, parca simtind caldura care-i acoperea obrazul. Isi inchise o clipa ochii, concentrandu-se pe furnicaturile simtite in varful degetelor. Se simtea de parca reusise sa ajunga in mijlocul fiintei ei, acolo unde era protejata si totul era simplu. Insa ea nu-si putea permite asa ceva. Trebuia sa fie logica, rationala. Isi deschise ochii inainte sa cada prada propriei sale minti. Se uita spre Aylee si zambi bland, dar cald.
  " Ce-i asa amuzant?"