this pain is just a memory

[Astrid Eir Osmund]

• Ofta prelung si isi cobori privirea spre podea. Nu stia ce ar fi putut spune in continuare. Nimeni nu incercase pana atunci sa se imprieteneasca cu ea nici macar pentru a obtine ceva. Oricum, ce ar fi putut dori cineva de la ea? Nu avea unul dintre numele ce se vehiculau pe buzele tuturor elevilor si nici nu fusese inzestrata cu vreun talent iesit din comun. Era la fel de comuna ca orice alta fata de cinsprezece ani ce nu voia sa iasa din anonimat.
  
  'Imi pare rau' spuse mai mult in soapta. Se referise la faptul ca-i parea rau ca Ema fusese nevoita sa treaca printr-o astfel de intamplare. O persoana atat de placuta ca ea n-ar fi trebuit sa fie supusa vreodata la asa ceva.
  
  'Ai dreptate. Cred insa ca ar trebui sa te odihnesti. Eu nu stiu daca as putea fi mai vesela de atat, iar acest lucru nu te ajuta cu nimic. Mai bine te duci sa-ti tratezi durerea de cap dupa cum ti-am indicat' vorbi rar pentru a o face pe Ema sa fie atenta la ceea ce-i spunea.
  Nu incerca sa scape de ea, dar se facuse deja tarziu si stia ca noua sa prietena avea nevoie de odihna.