this pain is just a memory

[Ema Snow]

• Ema continua sa zambeasca intelegator. Isi intinse mana si prinse umarul Viperinei, strangand-o delicat.
  " Multumesc" murmura ea cu zambetul patrunzandu-i in voce. " Pentru tot... Pentru grija desavarsita, ajutorul tau si acordul de a-mi oferi o mica particica din viata ta"
  Se gandi cat de ciudat fusese totul si cum se inlatuisera faptele. Banuia ca nu era vorba doar de noroc chior sau pura coincidenta. Poate ca undeva, in agenda vreunui zeu, seara fusese planuita. Dar pana la urma nu conta.
  Se ridica, uitandu-se la sticluta din mana si rasucind-o usor in palma. Ok, in curand va spune adio durerii de cap. Ce-i drept, acum ca se gandea, faptul ca avusese cu cine sa vorbeasca o ajutase mai mult decat aerul rece al noptii pe care il servea la fereastra. Cu toate astea stia ca din momentul in care se va intinde in pat nu va mai avea altceva de facut decat sa se gandeasca la capul ei bubuitor. Se stramba usor, insa se intoarse pe calcaie.
  " Pai... Iti urez o tura usoara, Astrid! Si ne mai vedem prin scoala. Mi-a facut placere sa te cunosc!" zambi Soimeanca.
  Arunca o privire in jur, spre pacienti si rafturile cu medicamente, apoi spre Astrid. Se indeparta cu spatele si inchise cu grija usa in urma ei. Ema ofta usor si isi ridica privirea spre coridorul ce ducea inspre Turn.
  

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 110
Viperini - 110
Topic Closed !