Child of light

[Fantine Tholomyes]

Durerea devenea din ce in ce mai grea.O simtea aceeasi pe fiecare milimetru al corpului, de parca nu ar fi existat un "focar" ce o aduse, de parca s-ar fi lasat ca o ceata, acoperindu-i intreg corpul.Simtea cum o paraseste viata, iar in fata ochilor vedea doar umbre si disperare.Amorteala provocata de durerea continua luase locul vigurozitatii si puterii, oricat de mici ar fi fost acestea...
Iar apoi focul durerii se transformase intr-o simpla toropeala pana ajunse a se transforma intr-o boare mica de caldura, iar apoi intr-un fior rece, destul de rece...Prea rece...Nu mai simtea nimic...Nu mai era...
Cu bratele asezate intr-un unghi staniu, din cauza cazaturii, cu parul rasfirat in zeci de suvite rebele, intnse pe pamantul jilav, cu fata alba de var si cu pleoapele grele ce ascundeau acei ochi blanzi de ocean, zacea Fantine.Deasupra trupului ei fara viata, statea in genunchi cel mai bun prieten pe care fata il avuse, Colin...Cu mainile tremurande, intinse rugator, acesta lua fata fetei si o aduse spre pieptul sau insangerat...Se simti sigur o schimbare in expresia lui, fiindca doar intr-o fractiune de secunda baiatul isi dezlipi brusc mainile de pielea fetei, care incepuse sa arda ca focul.O privi nedumerit si nu se decidea daca sa stea cuminte fara a se baga sau sa o atinga din nou...
Ochii lui se marira, iar pupilele i se dilatara enorm de mult, cand din corpul Fantinei incepu a se scurge un lichid transparent, asemeni unei lumini sidefii ca de argint, ce arata ca un patronus, la prima vedere!Lumina nu se ridica din plan, insa continua sa alunece usor pana se desparti de figura fetei.Nu se definitiva intr-o forma anume, era atat de transparenta incat ajunse sa fie de neobservat in iarba verde...Se topise!Se scurse in pamant!