Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Isi molfai in continuare bomboanele gumate, fiind foarte concentrata pe punga. Asta pana cand il vazu pe soimean in mana cu niste baghete de zahar care pareau delicioase. Puse jos punga, sprijinind-o de spatar ca sa nu se verse continutul, dupa care incepu sa caute frenetic in mormanul propriu, stiind ca trebuia sa aiba la randul sau cateva. Le gasi in cele din urma si incepu sa le manance, zambind cu gura pana la urechi. Afara cerul incepea sa se intunece, insa nu ii pasa. Nu era treaba ei ce avea de gand sa faca natura.
  Rase cand auzi intrebarea baiatului. Sa raspunda sincer sau sa rada un pic de el? Avea sa rada putin de el si si mai mult cu el. Era exact ceea ce avea nevoie in acel moment. Fericire, zamete si zahar, ca un fel de lume magica doar a ei. Sau doar a lor, a ei si al soimeanului. Ii era ciudat sa se gandeasca si la altcineva nu doar la ea, insa in secunda aceea i se parea ceva normal. Doar un fel de furnicatura in fundul mintii ii dadea de inteles ca ceva nu era ca in mod normal, insa nu o baga in seama. Dulceata baghetelor era mai puternica decant sentimentul de pericol.
  -Nu am tinut ascuns nimic. Eram in interiorul tau, spuse e un ton misterios, razand.
  Nu stia daca intelesese ceea ce ii spusese. De fapt, daca nu stia de... componenta de baza a viperinei atunci nu prea avea de unde sa inteleaga. Insa nu se stia niciodata. Nu avea de gand sa subestimeze inteligenta unui Ochi-de-Soim. Poate ca parea o idee invechita, insa ea mai credea in faptul ca oamenii erau sortati la o casa anume cu un motiv anume, nu doar dintr-un capriciu al jobenului mult prea batran. Ei bine, toti mai putin ea insasi, insa astea erau detalii, intamplari unice cu caracter irelevant. Iar daca asta era adevarat, atunci insemna ca Hawkeye era istet. Si cu asta basta.
  -De ce? Iti place de mine? adauga pe un ton jucaus, poate putin prea senzual. Avea chef sa se joace putin, iar joaca cu cuvintele si cu inimile parea si ii fie ca o a doua natura. Desi de obicei inima ranita era a ei. Rase. Ce amintiri ciudate... De parca nu faceau parte din viata ei...