not easy at all

[Lexie Stryder]

• Lexie se încruntă uşor la auzul cuvintelor lui Robb. Fusese o întrebare stupidă şi nu îi mai găsea rostul acum. Normal că, teoretic, puteau să existe o grămadă de motive pentru care cineva ar vrea să distrugă o petrecere de-a Profetului. Viperina simţea că ar fii trebuit să fie frumoasă, atrăgătoare, elegantă şi inteligentă în acea seară, însă nu se simţea aşa. Se simţea ca de obicei, fără să aibă nimic special, nimic ieşit din comun.
  Îşi alungă acele gânduri din minte. Cum de se putea gândi la aşa ceva atunci când în jurul ei oamenii alergau de colo-colo şi bufnituri mari şi zgomotoase îi răsunau în urechi ? Cu toate astea, nu putea să nu fie perfect conştientă de mâinile lui Robb aşezate pe talia ei. Tresări uşor când el vorbi, însă toate gândurile ei haotice parcă se adunară într-un singur punct şi anume asupra vocii lui.
  Fugi în urma lui printre oameni, ghidându-se după căldura nefirească a mâinii lui şi lumina slabă a baghetei sale. Îşi simţea gleznele zvâcnind dureros de la tocurile pe care le alesese pentru acea seară, şi brusc toată ţinuta ei i se păru complet nepotrivită şi prostească.
  Imediat ce ajunseră în pragul uşii, Lexie îl opri pe Robb şi îşi aruncă pantofii din picioare. Nu era timpul să se gândească ce se va alege de ei din acel moment.
  - Unde vrei să mergem?' întrebă Lexie, găsindu-se pe un coridor lung şi strâmt. Poate că sunt oameni de pază la intrările şi ieşirile din clădire.
  Spera din tot sufletul ca Robb să aibă vreun plan în minte sau măcar să ştie unde mergeau pentru că ea nu avea nicio idee. Era uşor panicată, însă putea spune că se obişnuise cu situaţiile critice. Şi dinf iecare învăţase că oamenii (în special fetele) care se dramatizează ajung ori morţi, ori capturaţi. Ura acele tipuri de comportament. Prin faptul că te panichezi, nu faci decât mai rău. Trebuiau să rămână calm. Dar unde mergeau ?