the lights had turned out

[Ian Richter]

• Acel zâmbret trecu prin toată logica lui Jack şi o făcu să pară atât de stupidă şi nefolositoare într-un mod neaşteptat de simplu. Aşa că încuviinţă din cap. Ce altceva putea să mai facă ?
  Murmură câteva vrăji de protecţie în jurul lor, pentru că acum că fata era concentrată pe străinul rănit, vocea logicii începea să-şi facă auzite ecourile.
  - Da, cred că Sf. Mungo ar fii cea mai bună idee. Numai că nu prea e în formă bună pentru Dispariţii, cred că o să-l Secţionăm.
  Jack îşi mişca mâinile cât timp vorbea. Era perfect conştient că nu au nicio şansă să-l ducă la spital în starea asta. Transfigură câteva pietre de lângă el în bandaje şi dezinfectant şi începu să se joace de-a doctorul.
  Rănile de la cap era destul de adânci şi periculoase, iar Jack reuşi să oprească sângerarea. Îi înfăşură cât de blând putea capul în bandaje, însă habar n-avea dacă ceea ce făcea era bine sau nu. Sincer, el era mai îngrijorat de el şi Callie decât muribunsul de pe jos.
  Nu era un animal, să nu-i pese, însă pur şi simplu îi păsa mai mult de viaţa lui şi a ei.
  - Callie, nu te duce departe, cine a făcut asta mai poate fii prin preajmă... îi spuse el fetei.