For every ending - a new beginning

[Ivy Thibault]

• Ivy intră pe domeniile castelului Hogwarts cu o linişte interioară demnă de invidie. Şi fără zâmbetul triumfător de pe faţa Viperinei, puteai să-ţi dai seama de secretul victorios dinăuntrul ei. Inspiră aer în piept ritmic, cât timp paşi ei treceau fără zgomot printre frunzele de toamnă ce se aşternuseră peste gazonul Hogwarts-ului. Ivy admiră turnurile luminate de luna argintie cu un sentiment de melancolie şi părere de rău.
  Nu voise să se întoarcă aici.
  Iubea castelul, adora culoarele secrete, însă după toţi acei ani voia să se simtă liberă din nou. Ceea ce nu putea face închisă între pereţii primitori ai castelului.
  Însă nu avusese de ales. Trebuia să se întoarcă, pentru că avea nevoie de răspunsuri. Se întorsese alături de casa ei, alături de Lexie, Viperina drăguţă şi mulţi alţi elevi pe care ea abia îi cunoştea. Nu era un sentiment prea plăcut.
  Însă trebuia să ştie ce se întâmplase. Trebuia să înceapă căutările de la începutul poveştii. Nu mai putea trăi în neştiinţă.
  Ivy se opri în faţa uşilor mari de la intrare. Erau închise.
  Îşi scoase din nou bagheta şi se Transfigură cu uşurinţă într-un fluture mic şi graţios.
  Trebuia să recunoască, să fii insectă nu era prea bine. Intră în zig-zag printr-un geam deschis de la unul dintre coridoare, apoi se transformă uşurată înapoi în roşcata înaltă.
  Oftă când se văzu captivă din nou.
  Porni spre Pivniţa Viperiniilor cu paşi măsuraţi şi tăcuţi, hotărâtă să aibă parte de măcar o oră de somn. Însă un firicel de lumină pâlpâitoare se întinse spre ea slab. Roşcata îşi ridică privirea, reticentă.
  Uşa Sălii Mari era între-deschisă.
  Nici nu se gândi să meargă înapoi la culcare acum. Avea să facă lucrul la care se pricepea cel mai bine : să spioneze.
  -... eu ar trebui să fiu cea care pune întrebările. Când ai ajuns ? auzi Ivy o şoaptă.
  Făcu ochii mari. Recunoştea vocea.
  Împinse uşa grea cu grijă pentru a-şi face loc să intre şi şopti neîncrezătoare:
  - Lexie ?