Late night

[Julieta D. Thibault]

• Isi dadu ochii peste cap si tresari scurt cand il vazu pe baiat ca se rani din cauza cadavrelor, bine, aproape cadavre care zaceau pe jos. Se repezi sa ajunga drept in drept cu el si ii lua in mana ei palma care atinsese corpul femei. Cu ajutorul unei vraji rana se duse si puse si in jurul lui un scut de protectie, se ridica apoi de acolo si il privi cu mainile incrucisate la piept, zicand:
  - Ce ti-am spus mai devreme? Vai de voi elevii din anul I, nu stiti sa ascultati. Iti e invatatura de minte, din cate stiu inveti in anul I ca nu e voie sa te atingi de cadavre, pot sa aduca moartea si sa aiba blesteme asupra lor, o sa am in vedere chestia asta. Murmura ea in cele din urma si apoi se intoarse spre cadavre.
  
  Isi lua bagheta in mana dreapta si privi catre amandoua, desfacu vrajile de pe cadavre, nu erau atat de puternice incat sa nu fie desfacute. Se apropie de amandoua cadavrele si lua pulsul, nimic. Insemna ca erau morti, sau cel putin asa se presupunea. Inghiti in sec si incerca sa-si adune puterile, avea o slabiciune la morti si deobicei lesina, insa surprinzator se putea tine pe picioare. Se intoarse spre viperin, zicand:
  - Bine, trebuie sa anuntam pe cineva, nu ii putem lasa aici.