Child of light

[Fantine Tholomyes]

Era aceeasi Fantine, aceiasi ochi de ocean, acelasi par de foc, aceeasi figura firava si slaba, insa in sufletul ei era cu totul altceva.Nu numai in sufletul ei, ci pe intreg organismul.Schimbari fiziologice de mare importanta.Le simtea puternice si apasatoare.Se simtea straina in corpul ei.Cineva ii schimbase niste rotite acolo sus..ata in suflet cat si in creier.Simtea ca pierduse ceva drag, ceea pentru ce traia.Era ca efectul "Dementor", cand sufletul iti era descusut de corp si dus in alta parte, iar tu erai doar o umbra, o adunatura de carne si oase.Isi dadu seama cu stupoare ca o invaluise o senzatie neobisnuita s urata in acelasi timp.Ochii, urechile, mirosul chiar, nu functionau cum trebuie.Se simtea ca un prizonier sub o sticla ce o separa de ceea ca avea in jur.Parca era acolo, insa doar cu trupul, nu si cu inima...Facu ochii mari si barbia incepu a-i tremura involuntar...Lupul din ea!?Lupul din ea?!...Unde era?..
Murise...
Murise odata cu sufletul ei.Nu isi putea imagina viata fara trasaturile de patruped, fara hoinaritul prin paduri in miez de noapte, fara focul acela nebunesc ce ii ardea in inima, fara puterea si bubuitul sangelui salbatic...Era plictisitor.Nu isi imagina cum traiau oamenii simpli..Viata asta nu era pentru ea.Ar fi dat orice pentru ca lupul din ea sa supravietuiasca si sa nu se mai poata intoartce in lumea umana...
Era de necrezut.Nu voia sa creada...Clatina din cap inebunita de idee...
Nu fu atenta la faptul ca Colin isi reveni.Plina de egoism, cu ochii in lacrimi, facu salturile bine cunoscute pentru a se transforma...Fara folos, avatul o tranti la pamant.Nu mai voia sa incerce a doua oara..Era fara folos...
Ramase la pamant... se ghemui, strangandu-si picioarele sub piept si nu putu sa-si opreasca avalansa de lacrimi ce venea necontrolat...