Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se simti pentru o clipa asemenea unui copil mic ce dorea sa atraga atentia parintilor. Insa valurile de luciditate pusera mai bine stapanire pe el. Se multumea cu faptul ca acum era in stare sa puna lucrurile importante pe primul loc si sa uite pe moment de conditia sa. Nu trebuia sa-l intereseze. Nu acum. Isi stramba usor buza atunci cand isi reaminti ca nu trebuie sa fie atat de interesat de propia persoana.
  Ochii lui se marira atunci cand Fantine se misca. Erau niste salturi care devenisera deja familiare. Stia ce avea sa se intample, asa ca nu isi putu explica de ce in locul fetei nu aparuse lupul suplu. O privi in continuare, cu mintea blocata asupra nefirescului ce avea loc in fata ochilor sai. Saltul se termina cu o prabusire. ' Oh, nu... Nu, asta nu-i de bine' gandi el repede. Se grabi langa ea - mai degraba tarsaindu-se decat mergand - si ingenunche in imediata apropiere.
  Se gasi zguduit pana in adancul fiintei de patosul cu care plangea fata. Ii amintea cumva de vechile razboaie si de felul in care isi vazuse candva 'sora', intr-un moment de deschidere. Soimarita respectiva pur si simplu cedase. Se uitase cu ochi mari inspre Colin, cu verdele irisului imbibat de mistere si durere. Iar apoi, pur si simplu, se intamplase. Fata izbucnise intr-un plans amar, facandu-l pe baiat neputincios. Incercase sa-i ofere comfortul unei imbratisari amicale, dar nu se ajutase cu mare lucru. El doar statuse acolo, martor la durerea ei. Asa era si acum. Nu stia cum putea sa o ajute pe Fantine, chiar daca putea intelege cauza supararii ei. Nu stia ce putea face. Mana buna ii tremura in timp ce se lungi spre umarul ei. Degetele reci ale baiatului se stransera pe carnea vibranta, incercand sa consoleze.
  Nu ar fi trebuit sa accepte toata nebunia asta. Trebuia sa-si fi invatat lectia mai demult. O viata pentru o viata. Iar asta ii puse rotitele in miscare. Poate ca putea sa rezolve problema asta. Daca o viata era necesara pentru o alta viata, poate ca asa statea treaba si cu lupul interior al fetei. Lupul ei, asemenea patronusului. Patronusul. Da, asta era. Sau cel putin pe acolo plutea ideea. Patronusul avea parte din sentimentele tale, protejandu-te de pericole.
  " Fantine..." spuse el pe o voce moale, dar cumva autoritara, si isi puse toata forta pentru a o trage pe fata de la pamant. Trebuia sa faca asta. O intoarse cu fata spre el si ii prinse incheietura cu mana buna. Colin isi inchise ochii pentru o clipa, iar atunci cand ii redeschise, albastrul cerulean al ochilor sai era inundat de un auriu luminos. Mana i se incalzi in jurul pielii fetei. Chipul ii deveni inexpresiv si ramase complet nemiscat pentru un minut lung. Cand in sfarsit aurul lichid se topi din privirea sa, Soimeanul respira zgomotos si aproape pica pe spate, anemic. In fata lui, patronusul argintiu isi desfacu aripile si disparu cu o ultima palaire.