curiosity killed the cat

[Ivy Thibault]

• Era ceva ciudat de simplu în toată afacerea. Ivy îi privi mâna lui Guillaume. Îi strângea mâna şi ieşea de acolo.
  Însă, desigur, el nu era prost. Nu avea să o lase chiar liberă de tot. Asta era ceea ce îi scăpase. Ar fii fost tot prizonieră pentru început, ar fii o prostie din partea lor să o lase liberă, ar putea să scape, să meargă înapoi la Kurt.
  Nu ?
  Oare dacă i s-ar reda libertatea în totalitate ar fugi ? Ar merge înapoi să suporte privirile pline de milă ale colegilor ei, reproşurile nerostite ale foştilor ei prieteni ? Nu, mai bine ar sta închisă.
  Fără să se mai gândească prea mult, îi prinse mâna lui Guillaume. În fond, instinctul îi spunea ce să facă, şi instinctul nu o înşelase niciodată.
  Aproape niciodată.
  Îi zâmbi lui Guillaume, simţind uşurarea care o invada de fiecare dată după o decizie grea. Acum ştia ce era de făcut. Nimic nu mai era înţeţoşat.
  - E bine, afirmă femeia, dându-şi o şuviţă din ochi. Se sprijini de perete, nevrând să se aşeze pe scaun din nou.
  - Kurt are armată mare. Are mulţi oameni de partea lui, unii pricepuţi şi agili, alţii doar loiali... şi atât.
  Lui Ivy îi veni în minte imaginea copilăroasei Lexie. Da, era şefă de casă la Viperini, însă era o copilă inteligentă, ce iubea familia Malfoy, mai ales pe Kurt, cu o dragoste oarbă. Ar lupta pentru el, însă nu prea bine. Cel mai bun lucru la care s-ar pricepe ea ar fii să protejeze nevinovaţii.
  - Unde va fii ea, sunt sigură că vor fii şi celelalte persoane dragi ale lui Kurt. Cred că aceea va fii cea mai bună ţintă. Însă va trebui să avem grijă, e loială, dar nu şi naivă. Apoi mai e Freyja, fiica lui, ea e ameninţare gravă. E ... un fel de prietenă cu dragonii. Comunică cu ei. Dacă va reuşi să îi aducă de partea lor, va fii ceva imens.
  Ivy făcu o pauză şi se gândi la fiecare detaliu pe care i-l dăduse Kurt despre plan.
  - A menţionat ceva ca cei mai buni dintre războinici să se ascundă în sediul de la Gringotts. Aşa vor putea păstra elementul surpriză şi să şi ascundă pe cei ce nu vor să fie răniţi ...
  Se cufundă în tăcere, încercând să-şi amintească alte amănunte. Nu apăreau. Presupunea că Julien va mai avea câteva întrebări, însă nu era chiar convinsă că va putea să răspundă la toate.