lost in fights

[Ivy Thibault]

lost in fights

changing sides
sorry, hun',
but glory's my thing

-Privat-

• Deşi era plină zi de toamnă, o bufniţă bosumflată zbura fâlfâitor de-asupra Londrei. Era supărată din cauză că făcuse atâtea drumuri. Nu mai dormise de două zile, iar acum spera să ea la puţină odihnă în colivia ei curată. Trebuise să ducă aceste bileţele stupide tocmai până la Hogwarts. Şi nici măcar nu era pentru stăpânul ei. Era pentru o femeie înaltă, care o mângâiase pe cioc. Exact acolo unde nu-i plăcea deloc.
  
  Ivy îşi întoarse curioasă privirea când auzi un ciocănit surd la fereastră. De partea cealaltă, sub cerul înnorat, stătea bufniţa cu penaj arămiu pe care i-o împrunutase Jack. Puse stiloul jos şi se ridică de la birou cu un târşâit zgomotos de scaun. Deschise larg fereastra scârţâitoare de la etajul apartamentului ei şi bufniţa se fofilă înăuntru cu o punguţă de plastic în care era împachetat frumos un bileţel. Ivy deschise cu grijă punguţa şi o mângâie din nou pe bufniţă pe cioc. Aceasta fâlfâi din aripi indignată şi se îndreptă alene spre colivia ei.
  
  Viperina simţi mirosul parfumului de cum deschise punguţa sigilată. Probabil că Lexie vroia să o apere de ploaie. Scoase micul bileţel familiar şi îl despături. Pe o parte, stătea scris primul ei mesaj, Aş vrea să ne întâlnim luni, la ora 4 p.m. în parcul de lângă Ceaunul Crăpat. Am ceva important să-ţi spun.
  
  Pe cealaltă parte, cu obişnuitele litere grijulii, albastre, Lexie îi scrisese simplu : Voi fii acolo.
  Ivy oftă şi aruncă bileţelul pe masă. Era ora trei - scrisoarea ajunsese exact la timp. Îşi închise caietul de notiţe şi puse stiloul la loc în tocul său. Degeaba, biroul era un dezastru.
  
  Se îndreptă spre baie şi făcu la repezeală un duş, apoi îşi trase pe ea o pereche de pantaloni bej şi un plover lung de culoarea lavandei. Se duse în faţa oglinzi şi îşi prinse părul blond şi răsfirat într-un coc lejer.
  
  Îşi încălţă botinele maro cu toc rezonabil şi îşi luă pardesiul de nuanţă asemănătoare, aruncându-şi şi eşarfa pe lângă gât cât timp ieşea din casă. Începuse să se înfrigureze afară şi Ivy era genul căreia îi plăcea toamna atâta timp cât îşi petrecea timpul în casă, cu un ceai cald şi o carte bună în mână, privind peisajele colorate în nuanţe de maro, roşu şi galben pe geam.
  
  Nu se obosi să meargă prea mult şi Dispăru în secunda în care se văzu singură pe stradă.
  Apăru în următoarea secundă în părculeţul despre care îi vorbise lui Lexie. Era pustiu. Deprimant chiar, cu frunzele uscate care fugeau pe jos şi leagănele împinse încet de vânt.
  
  Se aşeză pe o bancă roşi scorjită şi aşteptă. Lexie nu va întârzia. Îşi strânse bagheta mai bine în buzunar. O singură întrebare îi plutea în minte.
  Oare cum va reacţiona ?