wild chid

[Aylee L. Lovel]

• Aproba surt, ca pentru ea, in momentul in care tanara se aseza pe celalalt butuc, de parca aceasta ar fi rezolvat corect o cerinta pe care nu o formulase cu voce tare. Acum nu mai erau decat ele, doua fete, si poiana ce in scurt timp avea sa se umple de viselele lor. Vise trecute sau sperante viitor, idei copilaresti sau planuri importante, toate isi vor gasi loc in jurul lor, pe o creanga sau ingropate sub stratul de frunze in putrefactie.
  In timp ce Lexie ii raspundea la intrebare, Aylee isi stranse si mai puternic bagheta in mana. Nu ca i-ar fi fost frica de interlocutoarea sa ci pentru ca bufnita aceea care huhuise in spatele sau nu ii prevestea nimic bun.
  -Da, aici ai dreptate. Pana la urma nu conteaza doar visele pe care le ai, ci si ceea ce faci ca sa ti le indeplinesti. Insa am impresia ca, ca si multe alte lururi, asta deriva si din ceea ce esti invatat acasa. Daca ti s-a spus, inca de la o varsta frageda ca nu esti bun de nimic si nu poti face nimic, in momentul in care cresti nici nu mai vrei sa incerci.
  Se gandi la parintii sai. Nu putea spune despre cestia ca ar fi fost geul care sa distruga spiritele copiilor, facandu-i sa aiba o parere proasta despre ei insisi, insa nici nu erau Mr. & Mrs. Sunshine. De fapt, ei nu o bagau in seama de loc, considerand-o un bibelou cu puls, nimic altceva.
  -Si totusi, nu pot spune ca nu mi se indeplinesc si mie dorinte, vise. Uneori doar din pura vointa, din faptul ca nu ma las daramata de greutati. De exemplu, eu imi doresc sa supravietuiesc. Si uite, inca respir!
  Isi simti mandria din propriul glas, de parca ar fi auzit pe altcineva vorbind. Si poate era mai bine sa se detaseze putin. Poate avea sa ii fie mai usor sa poarte aceasta conversatie.