Dirty paws

[Fantine Tholomyes]

Amurg...
Cimitirul i se parea ceva mai infricosator ca de obicei.Gasea in fiecare adiere de vand, in fiecare frunza ce fosnea enervant, in fiecare pasare ce isi lua zborul - un pericol.Nu era ea genul acela de fata fricoasa, insa un cimitir in ziua de Halloween era mai bizar ca intotdeauna, cu bovlecii luminand enigmatic si cu decoratiile tipice acelei sarbatori.Ii placea intunericul, asa ca il astepta ca pe o binecuvantare.Ar fi adus zambetele si chiotele copiilor ce bateau in fiecare usa, cu desagile pline cu bomboane si baghete de zahar.Era o sarbatoare a sufletului sa ii vada bucurosi si multumiti, cu zambetele senine si sincere si cu ochii plini de fericire pura.Ii aminteau de sora sa mai mica, pe care nu o mai vazuse de sase ani.O invaluiau amintirile superbe din noaptea de Halloween, sau de Revelion, cand erau impreuna, toti patru.Acum ramasera doar doi."De ce doi?" se intreba ea revoltator."E doar unul...Sunt singura!".De cand mama si sora sa decedasera in tragicul accident, iar tatal sau fugise departe, devenise straina de lumea din jur.Nu accepta lucrurile asa cu erau si le privea prin prisma negativismului...Era "ciudata" de la castel, insa de care Dumnezeu nu uitase, ii oferise cel mai bun prieten, pe Colin, care ii readucea speranta si bucuria vietii de fiecare data cand ii era aproape.Se gandi cam ce costum ar fi purtand el acum si din ce dulciure se infrupta.La sigur era cu "trandafirul" lui...Zambi le aceasta idee si isi alunga toate gandurile triste..Doar era Halloween in seara aceea!
Mergea ca un copil entuziasmat prin intunericul orb ce semana cu o zi inorata.Era ca un copil mic care stia sa traiasca din bucuriile marunte.Se bucura de adierea vantului de toamna, de frunzele ce dansau frumos in acea atmosfera feerica.Se opri in dreptul unui felinar, pentru a privi fluturii ce se imbulzeau la lumina acestuia ca niste albinele, in corola unei flori.
Mergea incet, meditand...Aceisi trecatori grabiti, aceleasi fete obscure, aceiasi indiferenta ca un virus ce imbolnavea intregul oras!
Se aseza pe o banca ca sa isi finiseze desenul cu Husky-ul Siberian inceput inca la castel , insa lumina slaba nu ii permitea.Atunci privirea ii fu atrasa de vorba dulce a unei tinere domnite, ceva mai maricica decat ea, care povestea o istorioara amuzanta catorva copii adunati sa o asculte.Ardoarea si dragostea ascunsa in cuvintele ei o facura sa-si aminteasca de povestile mamei...O privea intens, fara a-si da seama de insistenta ascunsa in ochii ei...daca ar fi trecut cineva pe-acolo si i-ar fi prins privirea aceea, ar fi crezut-o o nebuna...