Child of light

[Fantine Tholomyes]

Avea incredere in Colin, mai mult decat in propria persoana.Colin era anume persoana care necatand la circumstante va lupte pentru a-si ainge telul poate nu din dorinta, insa din capriciu sigur.Ingenios, optimist, acesta era o clona vie a ambitei!De asta il si iubea!Il iubea fiindca o iubea si el, fiindca o proteja ca pe o sora mai mica, iar Fantinei ii placea sa se simta protejata, iubita si in siguranta.
Ii arunca o privire sireata, si ridica sprancenele ca pentru o incurajare si ca pentru un imbold."Ve-i reusi!" spuse ea cu jumatate de voce, nefiind sigura de ceea ce zicea si isi musca buza de jos, ca pentru a se pedepsi.Era si aici vina ei!Isi tinu mainile la spate stranse in pumni, rugandu-se ca Colin sa reuseasca.In fond, pentru un cineva cu experienta ca a lui, nu era greu sa realizeze un patronus, amintirile frumoase era important sa le ai...Isi dadu seama de un mic detaliu, patronusul fusese cel care ii unise, patronusul era un fel de "origine" a prieteniei lor....
...
Fantine facu un gest brusc cu capul, il intoarse spre stanga, iar apoi il aduse in pozitie initiala, condusa de instinctele animalice.Era atat ciudata, inspaimantatoare poate.Scutura din cap, confuza vrand sa inteleaga ce fusese asta, actionase lupul din ea si nicidecum nu putea sa ia miscarea aceea stranie ca pe ceva normal.Miscarea se repeta, iar aceasta fu insotita de o senzatie diferita.Un pronuntat instinct de protectie amestecat cu dorinta de a ucide lua locul ratiunii.Simturile lupesti ii pareau prea puternice, prea pronuntate, nespecifice...Actionau involuntar, fara a putea fi controlate...Inchise ochii si incerca sa se concentreze, trebuia sa existe o explicatie aici.Nu i se intamplase niciodata asa ceva - aceasta senzatie ce ii repugna si acea putere a simturilor prea acuta, prea libera, prea de capul ei!
Simti pasi...departare de trei sute de metri..Erau trei...Simtea zanganitul de tepi al unor cizme uzate...soapte...raset diabolic...
Ridica mana pentru a-l opri pe Colin...Incerca sa se concentreze din nou, insa in alta directie, pentru a recunoaste cat mai multe detalii...Intuneric, prea intuneric era in mintea ei...Era peste puterile ei sa recunoasca un alt detaliu..era insa multumita de atat...Cele cinci minute ce ii desparteau ce cei trei necunoscuti, le putea salva viata...