lost in fights

[Lexie Stryder]

• Când Apăru în părculeţul mic şi neîngrijit din faţa Ceaunului Crăpat, care şi el, se integra perfect în acea categorie. O zări pe Ivy în celălalt capăt al aleii scurte şi îi întoarse zâmbetul, însă cu o uşoară ezitare.
  Ivy părea ciudat de încordată şi Lexie o cunoştea suficient de bine încât să îşi dea seama că era ceva la mijloc, ceva ce ea nu ştia şi nu mirosea prea bine. Îşi reprimă încruntătura care îi era specifică atunci când frustrarea punea stăpânire pe mintea ei. Însă acum trebuia să se concentreze. Trebuia să fie atentă la ce spunea Ivy pentru a afla care era scopul întâlnirii bruşte.
  Ivy se ridică de pe băncuţa de lemn, vopsită în roşu, vopsea care se decojise după atâta timp. Acum Lexie părea în inferioritate, statura femeii din faţa ei fiind cu câţiva centimetri mai înaltă. Cu toate astea, umerii viperinei erau drepţi, iar ochii, deşi reci şi hotărâţi, cât se putea de blânzi şi înţelegători.
  Îi răspunse la salut cu o mică încuviinţare, apoi spuse :
  - Te rog, treci direct la subiect.
  Nu voia să fie nepoliticoasă, însă ştia că, prin acea remarcă o scutea pe Ivy de nişte introduceri jenante şi neplăcute.