lost in fights

[Lexie Stryder]

• Lexie ascultă vorbele lui Ivy şi se nelinişti. De ce să nu mai vrea să o vadă niciodată ? Ce motiv ar fii avut să o evite sau să o ignore ? Nu erau ele cele mai bune prietene de ceva timp, dar asta nu însemna că viperina voia să distrugă şi restul relaţiei lor. Se încruntă, derutată, însă încermeni când auzise următoarele ei cuvinte. Nu. Nu se putea. Toate planurile lor. Toate lucrurile pe care Kurt le iubise vreodată, toate şansele lor de a câştiga acel război dificil care părea că nu se termină distruse ? De Ivy ? Imposibil. Nu era ea cea care sărise ca o felină la gâtul lui Stark atunci când îi trădase pentru Ophelia ? Nu era ea prima care jurase loialitate şi care acceptase să facă parte din grupul lor, să protejeze şi să iubească orice persoană care li se alătura ? Ea fusese devotată, preocupată de Sfinţii Mortali. Fusese chiar şi nominalizată să ia mai departe postul de şefă. Şi totuşi, dăduse cu piciorul tuturor ? Încălcase toate jurămintele, promisiunile pe care le făcuse pentru ei ?
  Şi cum reuşise să îi facă asta lui Kurt ? Lexie era perfect conştientă de toate lucrurile cu care o rănise bărbatul şi ştia că nu era ceva prea uşor de îndurat ce îndurase femeia aceea cu păr bălai şi ochi albaştri. Cu toate astea, nimeni nu merita să primească o astfel de lovitură în viaţa profesională când cea personală a fost zguduită, dacă nu distrusă de moartea propriilor copii.
  - Da, chiar vreau să îmi explici, spuse viperina pe o voce ciudat de calmă. Era atât de rănită încât nu reuşea să îşi exprime sentimentele. Nu reuşea să arate nici furie, nici dezamăgire, nici înţelegere, nici nimic. Chiar vreau să aud de ce ai ales să ne distrugi orice şansă de câştiga acest război. Ştii că tot vom lupta aşa că ne trimiţi ca pe nişte oi la tăiat. Chiar vreau să aud de ce ai făcut asta. De ce ai uitat toate lucrurile prin care am trecut împreună. Ai uitat momentele împreună cu Stark, excursiile prin lume, părţile bune ale căsnicii cu Kurt. Profesia ta de spioană perfectă, ucenicia ta sub aripa protectoare a lui. Toate astea, aruncate. Pentru ce ?
  Lexie nu voia să îi spună că tocmai îşi ucisese familia. Nu ştia la ce să se gândească. Tot corpul ei era o rană deschisă, făcută de o sabie care îi era aliat acum un minut şi tocmai se întorsese împotriva ei. Un colţ al minţii ei aprecie brusc gestul lui Ivy de a veni şi de a mărturisi totul. Însă gândul acela fu îndepărtat repede. Ar fii preferat să ştie că Ivy nu are nimic de mărturisit.