The sun still smiled down on the world

[Kennya Allen]

Parul ei era mai intunecat decat cerneala, parand sa fie moale ca de matase. Ochii ei de culoarea onixului erau plictisiti si reci cercetand patrunzator imprejurimile. Pielea ei era ca de portelan, iar buzele ei de un roz pal erau frumos modelate in timp ce inspira aerul rece al amiezei. Corpul ei era suplu, chiar subtire si delicat. Avea talia subtila, atragand automat privirea catre soldurile ei frumoase. Arata ca o papusa perfect facuta, o comoara fragila. Greu de distins si misterioasa, insa o jucarie a dracu de frumoasa.

O data ce intalneai ochii intunecati ai fetei puteai sa simti un fior instantaneu ce rula in josul coloanei vertebrale. Fragila? Chiar deloc. Frumusetea si puterea imbinate la perfectiune. O astfel de privire din partea ei si puteai simti personalitatea neimblanzita, inteligenta si viclenia, temperamentul aprins si usturator, raceala si multe alte lucruri ce nu puteau fii descrise. Prea multe contradictii intr-un singur corp. O frumusete salbatica compatibila cu orice fel de divertisment. Atata timp cat nu era calcata pe coada.

Ar trebui sa fie scris pe fruntea ei “indrazneste doar”, insa ochii negrii deja transformau aceste cuvinte in pura emotie. O emotie cu adevarat fermecatoare. Dupa lupta data si puterea bruta ca o taiere de lama, tensiuna inca mai dansa in aer facandu-i sangele sa inghete in vene cu telul mortii si absorbita de sentimentul inviorator al vrajilor ce se desfaceau in jurul lor. Lupa a fost dincolo de toate asteptarile fetei. De asemenea si cele ale adversarului. Kennya era agitata de dorinta de a continua, de a iesi invingatoare. Pentru a simti viata curgandu-i prin trup in timp ce isi indrepta bagheta spre celalalt, rostind cuvintele magice. Se simtea electrocutata de propriul entuziasm.

Isi scutura capul si realitatea se zdrobi de gandurile ei.

Noaptea se asternuse cu mult in urma ca un material legat in jurul ochilor si o trezire pentru minte. Stelele, ca niste miriade de ochi ai noptii erau acum ascunse de nori negri si luna le intorcea un ochi orb nepasatoare. Era luna noua. Asa cum intunericul acoperea lumea din jurul lor, o alta se tara lent pe silueta fetei ce se intorcea acum catre camarazii ei. Se aseza jos si inchise ochii. Gandurile mancandu-i mintea pe timp de noapte, la fel de sigur ca viermii ce vor devora corpul cu saruturi o data cu venirea mortii, revendicand inapoi ce este de drept al ei.

Isi deschise ochii pentru a incetini imaginile. Bruneta stia ca noaptea era neiertatoare; fiind un ecran de amintiri, de ganduri, o cale de meditare si de oglindire. Pur si simplu nu aveai scapare.
“Hei, va dati seama ca suntem urmariti, nu?” mormai Kennya catre Isabella care se uita spre prietena ei cu acele carcteristici distincte si delicate pe care Kennya le stia ca pe propria bagheta.
Raizen se uita scurt in spate, simtind in aceasi clipa cotul viperinei in coastele lui.
"Nu te mai uita in spate, trebuie sa ne grabim catre Minister."