Child of light

[Fantine Tholomyes]

Fantine era plina de nervi!
De cand acest Rovson isi permitea sa vorbeasca in felul asta cu ea!Acum toate gandurile prietenesti si ideile de bine se schimbau radical.Colin ii aparea ca un oarecare baiat care te sacaie la fiecare lectie cu replici absurde si de ale carui comentarii te scot din sarite!Isi dadu ochii peste cap si il privi pe dezgust pe cel pe care pana acum il considera cel mai bun prieten!Atate intrebari pline de repros i se imbulzeau in gand si nu stia cu s-o aleaga pe cea mai potrivita si mai dureroasain acelasi timp.
"Colin Rovson!Ia-ti mainile de pe mine!"
Isi trase cu putere mana din stransoare delicata a baiatului straduindu-se ca miscarea sa para cat mai urata si sa il faca pe baiat sa ii para rau.Nu stia cat de mult reusise, insa sigur il tulbura cat de putin.
Aceasta se intoarse cu spatele, fara a astepta o reactie binedefinita, observand doar privirea surprinza, care sigur era un semn ca planul era aproape implinit.Schita un zambet deloc frumos, deloc dragut si nicidecum familiar.Fantine, fetita timida, cuminte, sensibila si intelegatoare se transforma intr-un monstru, intr-o mizerabila ordinara.Pe o fractiune de secunda intelese ca procedeaza urat, mai mult decat atat, procedeaza ca o ipocrita...insa aceasta lucire, acest gand care o aducea cat de cat la realitate zbura repede, locul fiindu-i luat de ura si indiferenta.Era atat de suparata, incat nu mai putea sa se controleze...
Arunca un ultim "Plec!" si facu cativa pasi.Lupul din ea isi facu aparitia, iar transformarea nu fusese una dintre cele mai frumoase...Acum nu mai conta povestea cu trandafirii albastri, nu mai conta nimic inafara de misiune!Era de datoria ei sa isi gaseasca tatal, iar in forma aceea avea sa ii fie mai usor!Trebuia sa il stie in siguranta, el era singurul care ii mai ramase, singurul care o iubea cu adevarat.Singurul...
Se pierdu printre copacii ce aratau mai sinisti ca niciodata, iar furia ii aduse prima lacrima in forma aceea...lacrima unui suflet singuratic de lup... nu isi imaginase niciodata ca cei ca ea plang, sau poate era ceva in neregula cu ea, sau poate nu era un lup adevarat...