different

[Ema Snow]

• Putea mereu sa zambeasca si sa faca o poanta in legatura cu inteligenta unui Soimean, dar asta nu era de ea. Asta era mai mult stilul lui Hawkeye.
  Ema ii sustinu privirea o clipa indelungata inainte de a se rezema de spatarul scaunul. Se simtea cumva bine pentru ca avea un contact vizual direct. Poate ca Ema era genul de fata blajin si care parea lipsita de aparare, insa trecuse prin suficiente nefericiri ca sa invete sa-si poarte singura de grija. Si in plus, invatase sa se detaseze emotional. Dar, chiar si asa, existau momente in care ceda; de obicei in mijlocul noptii, atunci cand se strangea intr-o minge si plangea pana nu mai avea lacrimi.
  " Aurorii au fost zguduiti de un eveniment anume. De moartea unora de-a lor. Cazul acela a fost deosebit. A fost o lovitura in liniile de aparare ale Ministerului; un atac deschis si o amenintare cat se poate de reala. Tatal... Tatal meu a fost pus pe ganduri atunci... Spunea ca fiica Evei incerca sa afle raspunsuri. Aurorii din cadrul Ordinului au fost pusi la grea incercare cu datele mortii doamnei Roderich. Ce am facut acum a fost doar sa pun cap la cap niste informatii. Si in plus, ai ochii dumneaei" zambi Ema spre final. Un zambet delicat, compatimitor. Atata timp cat Cissy nu o considera vreun soi ciudat de psiholog, totul era in regula. Si chiar si daca ar fi facut-o ar fi fost in regula, insa Soimencei i-ar fi fost mai greu sa se apropie.